Eu mor cu fiecare lucru pe care îl ating

“Eu mor cu fiecare lucru pe care îl ating,
stelele rotitoare ale cerului, cu privirea;
fiecare umbră pe care o arunc peste nisip,
sufletul mai puţin mi-l rămîne, gîndul
mai lung mi-l întinde; fiecare lucru
îl privesc cum aş privi moartea, rareori
uit aceasta, şi-atunci, din nimic fac dansuri
şi cîntece, împuţinîndu-mă şi smulgîndu-mi
bătaia tîmplelor, ca să fac din ea coroane de mirt.”

Mi-am cumpărat ieri cele două volume celebre ale lui Nichita Stănescu, “Ordinea Cuvintelor”. De ieri nu m-am mai putut opri din citit. Condiţia mea este precară în acest moment, dar sper la mai bine.



About this entry