Iov şi salubrizarea

Iniţial nu aveam de gînd să comentez nimic, în mare parte findcă n-am apucat să citesc Cartea lui Iov, însă piesa mi s-a părut fascinantă şi mult mai cuprinzătoare decît reiese din recenziile pe care le-am citit după… Ne oferă interpretările unei enigme, între căinţă şi revoltă, pe fundalul modernităţii decadente a lumii în care trăim. “Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvîntat”. Iov este un personaj lăudat pentru spiritul de dreptate şi răbdarea în credinţă. El îşi exprimă în mod direct suferinţa, devenind astfel martorul omenirii suferinde. Lovit de rău, devine receptiv în adîncul său, rosteşte lucruri inadmisibile pentru prietenii săi: că Dumnezeu e răspunzător pentru rău, că sensul lumii nu poate fi separat de nonsensul ei, că răul este la fel de nejustificabil şi inaccesibil ca Dumnezeu şi că ar fi zadarnic să stăpîneşti răul raportîndu-l la vreo vină anume. Trebuie să luăm în considerare ipoteza unui Dumnezeu rău care abandonează lumea atrocităţii Jocului său.

Numele de Iov (ale cărui litere în rădăcina ebraică sînt aleph, yod, vav, beth), derivă dintr-un verb care înseamnă “a fi ostil, a trata ca duşman”; Iov este în acelaşi timp victimă şi atacator. Victima a lui Dumnezeu, din partea căruia pretinde daune morale, victimă a societăţii, victimă a propriului destin. Boschetarul care se înalţă deasupra tuturor în vîrful unei grămezi monumentale de gunoaie menajere, lamentîndu-se că viaţa se scurge iremediabil de 6000 de ani, e atins de nebunie şi are revelaţii nocturne cu îngeri şi conversaţii cu Diavolul, un Diavol bătrîn, bolnav de reumatism, depresiv, copleşit de lipsa de substanţă a secolului XXI, de existenţa unor suferinţe atît de perverse încît adesea nu se mai deosebesc de plăceri. Avem parte de dialog inteligent, replici memorabile, umor rafinat şi uneori subtil, ironie, muzică faină şi efecte speciale inspirate. Dionisie Viţcu în rolul lui Iov este genial şi nici Diavolul (Petru Ciubotaru) nu e cu nimic mai prejos. Personajele secundare jucate de studenţii de la Academia de Arte sunt specii comune de locatari şi contribuie foarte mult la atmosfera tragi-comică a piesei. Şi mai e şi îngerul…truly divine :)
Acest Iov şi confruntarea sa cu vecinii de la bloc sau cu personalul de la salubrizare m-a dus cu gîndul la Johannes, din Ordet. Paralela se opreşte aici evident, că şi-aşa e cam deplasată, dar ideea e că răspunsul la problema identităţii lui Iov, pentru mine a rămas pînă la sfîrşit, neclară. Poate sunt eu mai naiv, şi prefer să mai cred încă în nemurire. În orice caz, a fost distractiv şi interesant. Faină piesa.

Linkuri:

Iov şi salubrizarea, de Călin Ciobotari
Dionisie Vitcu
Petru Ciubotaru
Galerie de imagini

Recenzii:

Iov si salubrizarea, aproape o farsă tragică, începe într-o grămadă de gunoi care tot creste (se vede influenta beckettiană) si sfîrseste într-un birou al Salubrizării, cu cortină lăsată pe jumate. Un rol interesant, ofertant, acest Iov: pînă spre final, un alter-ego modern al biblicului erou; de fapt, un schizoid angajat la Salubrizare (cliseu pirandellian, surprinzător însă!). Dar dacă Iov e, si nu e, miticul personaj, întîlnim în piesă un Diavol si un Înger – care par… autentici! Chiar dacă Necuratul, la un moment dat, vrea să devină… Dumnezeu, iar Îngerul poartă bocanci grosolani, contrastanti cu aripile. Raportul Iov-Diavol-Înger este bine sustinut în piesă, iar parantezele dovedesc fantezie. Punctează story-ul cu aplomb rolurile secundare (vecinii, gospodinele, salubrizatorii). Iov si salubrizarea rămîne un text valoros al acestui început de secol (& mileniu) national, care-l recomandă, cert, pe dramaturg.
— Bogdan Ulmu, regizor, critic de teatru

Reprezentaţia vorbeşte despre lumea nebună şi ciudată a boschetarilor, a acelor boschetari pe care îi vedem zilnic pe la containerele de gunoi de lângă locuinţele noastre şi care, fie că ne convine, fie că nu, ştiu tot la fel de multe despre lumea în care trăim ca fiecare dintre noi.

Spectacolul are un mesaj oarecum pervers: soluţia pentru a trăi mai bine n-o găsim agresându-L pe Dumnezeu, ci certându-ne, eventual sfâşiindu-ne unii pe altii.
Evenimentul teatral este atractiv şi dinamic, are efecte speciale cu totul neaşteptate, iar în timpul reprezentaţiei se poate râde sau se poate gândi, după caz.
— de pe pagina Teatrului Naţional

:)