Harta

Mai întîi să vă arăt cu bățul
Cele trei părți de apă
Care se văd foarte bine
În oasele și țesuturile mele:
Apa e desenată cu albastru.

Apoi cei doi ochi,
Stelele mele de mare.

Partea cea mai uscată,
Fruntea,
Continuă să se formeze zilnic
Prin încrețirea
Scoarței pămîntului.

Insula aceasta de foc este inima,
Locuită dacă nu mă înșel.

Dacă văd un drum
Mă gîndesc că acolo trebuie să fie
Picioarele mele,
Altfel, drumul n-ar avea nici un rost.

Dacă văd marea
Mă gîndesc că acolo trebuie să fie
Sufletul, altfel marmura ei
N-ar face valuri.

Mai există, desigur,
Și alte pete albe
Pe trupul meu.
Cum ar fi gîndurile și întîmplările mele
De mîine.

Cu simțurile,
Cele cinci continente,
Descriu zilnic două mișcări:
O mișcare de rotație în jurul soarelui
Și una de revoluție
În jurul morții…

Cam aceasta este harta pămîntului meu
Care va mai sta o vreme desfășurată
În fața voastră.

— Marin Sorescu, Tinerețea lui Don Quijote, 1968