Rugăciunea sacră către Caligula-Venus

Zeiță a durerilor și a dansului…
Născută din valuri, vîscoasă și amară, sărată și înspumată…
Tu, care ești ca un rîs și un regret…
…un dezgust și o însuflețire…
Învață-ne pe noi indiferența care face să renască iubirile…
Dezvăluie-ne nouă că adevărul acestei lumi e lipsa oricărui adevăr…
Și dă-ne nouă puterea de a trăi la înălțimea acestui adevăr fără seamăn…
Copleșește-ne pe noi cu darurile tale, luminează-ne nouă chipurile cu nepărtinitoarea ta cruzime, cu ura ta absolut obiectivă; desfă deasupra ochilor noștri mîinile tale pline de flori și de crime.
Primește-i pe copiii tăi rătăciți. Primește-i în adăpostul pustiit al iubirii tale nepăsătoare și dureroase. Dă-ne nouă pasiunile tale fără obiect, durerile tale fără motiv și bucuriile tale fără viitor…
Tu, atît de goală și de învăpăiată, inumană, dar atît de pămînteană, îmbată-ne pe noi cu vinul nepăsării tale și satură-ne pe noi pentru totdeauna în inima ta neagră și sărată.