Black Eternal

…how abstract thy harvest rose doth fall, consigned to the flames of woe in sweet modesty…

Category Archives: Poetry

Noica — jurnal filozofic (fragmente)

Caut să văd ce va trebui încercat la Școală: a gândi — cum se spune — viu. Dar ce înseamnă a gândi viu? Cred că două lucruri: 1) A proceda prin întreguri, nu prin părți; întru câtva organic, nu de la simplu la compus; în nici un caz fals cartezian (fiindcă nici Descartes nu gândea [...]

Transfigurare

Cu toate că i-am spus că nu vreau, Mi-a dat noaptea-n somn să beau Întuneric, și am băut urna întreagă. Ce-o fi să fie, o să se aleagă. Puteam să știu că-n zeama ei suava Albastră-alburie, era otravă ? M-am îmbătat ? Am murit ? Lasați-mă să dorm… M-am copilărit. Cine mai bate, nu sunt [...]

One For the Shoeshine Man

by Charles Bukowski the balance is preserved by the snails climbing the Santa Monica cliffs; the luck is in walking down Western Avenue and having the girls in a massage parlor holler at you, “Hello Sweetie!” the miracle is having 5 women in love with you at the age of 55, and the goodness is [...]

Aceeași nostalgie

Pachetul de țigări gol are o nostalgie pe care numai vidul cosmic o-nțelege se simte absolut părăsit ca o rampă de lansare după ce toate rachetele trimise în stele n-au făcut decât fum flori frumoase nu întâlnești decât toamna foarte târziu după ce vânturile răsucite ca otgonul și-au făcut toate mendrele, au bătut furnicile și [...]

De Profundis

It is a stubble field, where a black rain is falling. It is a brown tree, that stands alone. It is a hissing wind, that encircles empty houses. How melancholy the evening is. A while later, The soft orphan garners the sparse ears of corn. Her eyes graze, round and golden, in the twilight And [...]

Harta

Mai întîi să vă arăt cu bățul Cele trei părți de apă Care se văd foarte bine În oasele și țesuturile mele: Apa e desenată cu albastru. Apoi cei doi ochi, Stelele mele de mare. Partea cea mai uscată, Fruntea, Continuă să se formeze zilnic Prin încrețirea Scoarței pămîntului. Insula aceasta de foc este inima, [...]

Soldatul și pasărea

— Ești trist astă-seară, îi spuse pasărea, văd eu că ești trist… — Nu, nu — răspunse soldatul. — Și totuși pari trist, zise pasărea cea albă, pari trist. —Nu, nu sunt trist, răspunse soldatul, nu, nu. —Ești trist astă-seară, văd eu, ai ceva pe suflet — mai zise pasărea albă. — Nu, nu sunt [...]

Eodem anno pons ruptus est

Joy! There is joy, there really is. And he felt it not as something merciless which rushes on us and puts out our unguarded fire nor as a vertigo which in the double light of irony brings us a bottle and shoes to make us dance – no, what he felt was a quiet, simple, [...]

Oh Yes

there are worse things than being alone but it often takes decades to realize this and most often when you do it’s too late and there’s nothing worse than too late. — Charles Bukowski

Marea

Aveam treabă azi, prin curte, prin frig, printre copaci, eram cu căștile în urechi. Aduceam lemne să pornesc focul în centrală (da, am centrală pe lemne, e super tare). Era pe înserate, îmi plăcea, sunetul vîntului prin copaci, mă gîndeam… cum de nu am observat pînă acum? Mi se părea sublim. Ce iluzie! Ascultam Moonsorrow, [...]

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.