…how abstract thy harvest rose doth fall, consigned to the flames of woe in sweet modesty…
Atâtea stele cad în noaptea asta. Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul şi suflă peste el scântei ca peste-o iască năprasnic să-l aprindă. În noaptea asta-n care cad atâtea stele, tânărul tău trup de vrăjitoare-mi arde-n braţe ca-n flăcările unui rug. Nebun, ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind, ca să-ţi topesc zăpada umerilor [...]
Tinere care mergi prin iarba schiţului meu, mai este mult pân-apune soarele? Vreau să-mi dau sufletul deodata cu şerpii striviţi în zori de ciomegele ciobanilor. Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei? Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei? Viaţa mea a fost tot ce vrei, câteodată fiara, câteodată floare, câteodată [...]
